O poveste de dragoste in sezoane - Erica si Elvis

Erica este o mica printesa, care, in functie de sezoane, capata aripioare, sau se imbraca in verde, alb, primeste floricele in par etc. si in mare parte isi pierde timpul cu Elvis care este un nebunatic - usor de identificat pentru ca poarte culori inchise, are o privire jucausa dar usor "evil" in cel mai bun sens al pustiului care a mai facut o nazbatie de care nu s-a prins inca printesa.

 

Daca nu-i cunoasteti inca, sa stiti ca ei sunt pe site-ul Swarowski si va asteapta sa-i cunoasteti in realitate si indeaproape... si da isi traiesc povestea rebela de dragoste cu inflacarare in fiecare sezon si in fiecare clipa! 

Primul site cu vanzare la care am stat sa citesc "povestea" (http://www.smilingshoes.com/)

... si da, m-a facut sa zambesc. Sa zambesc mult. M-am bucurat ca si acest site s-a nascut pentru a colora putin lumea si pentru a ne face sa zambim putin mai mult.

Si inca zambesc pentru ca mi-am dat seama ca in sufletele tuturor probabil exista o farama de dorinta (mai mare sau mai mica dupa caz) de a sparge cumva monotonia si tiparele si de a trai intr-o poveste la fel ca cele pe care ni le spuneau parintii cand eram mici. Si orice femeie, indiferent de pozitie si functie isi doreste acea pata de culoare, isi doreste acea sclipire in ochii celor pe langa care trece, dar cel mai mult isi doreste sa se uite dimineata in oglinda din hol inainte de a iesi pe usa patand sa isi zica "da, si azi arati traznet".

Atunci cand poti sa-ti zici asta zambesti fara voia ta, si te bucuri pentru ca stii intr-un fel capeti mai multa putere si poti sa intampini orice, ai un tonus mai bun si esti mai senina, mai fericita.

Intr-adevar probabil putine lucruri sunt atat de aducatoare de placere precum accesoriile si precum pantofii. Asa ca din prima clipa cand am intrat pe http://www.smilingshoes.com/ am realizat ca zambesc, am stat sa le citesc "povestea" si da, imi place la nebunie filozofia de la care creatoarele au pornit. Si mai mult ador si pantofii. Acum am inca un motiv sa imi traiesc basmele.

Smiling shoes... super dulcic!

Cizme negre peste genunchi - GENIAL

Am reusit in sfarsit sa dau, ca din intamplare, peste perechea perfecta pentru mine cel putin, de cizme lungi si negre peste genunchi.

Si pentru ca multa lume a comentat ca ma mai imbrac si eu in negru desi spun ca nu vreau o asemenea vestimentatie iarna asta, ei bine da negrul este foarte elegant si evident de dorit in anumite contexte (Cel mai important CONTEXT: mai ales atunci cand vrei). Sa ne intelegem, ideea e ca orice e permis atata timp cat e dupa sufletul tau - dar ar fi minunat daca intradevar al fi dupa al tau si nu dupa conceptii generale. Daca adori negrul - be my guest! Dar raman la parerea ca desi multi lucram in corporatii si facem parte din organizatii care uniformizeaza intr-un fel sau altul lumea, ar fi minunat sa nu semanam intre noi ca pustoaicele "clasice" de liceu care sunt impartite in grupulete cu "gusturi identice".

Si ca sa ma explic definitiv cu faptul ca da si eu port negru (desi nu mereu si nici chiar in mod regulat), ar mai fii si expresia aia cu "fa ce zice perotul, nu ce face" (si nu, Doamne fereste, nu vreau sa se interpreteze asta cu nimic mai mult decat ca am folosit o expresie cunoscuta, punct).

Ca sa revenim la adorabilele mele cizme negre (si cum ar zice un prieten "ca sa revenim la mine"), recunosc ca atunci cand zic ca mi le doream de mult nu inseamna ca am mers ore in sir prin magazine de luni de zile in cautarea lor. Dupa cum spuneam cred in dragostea libera si fara rezerve fata de haine, pantofi si accesorii si mai ales fata de bijuterii: adica nu caut efectiv activ niciodata nimic. Pentru mine magazinele functioneaza mai mult ca revistele de moda sau frunzaritul pozelor lui Demarchelier: te uiti pentru ca e frumos, te uiti cat ai chef (nici un minut in plus) si te uiti pentru ca poate te inspira ceva, poate faci o pasiune nebuna si adolescentina pentru vreun obiect. Daca nu te inspira nu-l lua, iar daca te inpira ia-l desi nu ai nevoie de el. Principiul e mereu acelasi: nu poti avea niciodata prea multe, si suntem femei pentru ca mergem la shopping de haine pentru ca vrem, nu pentru ca avem nevoie. NICIOADATA pentru ca avem nevoie.

La fel a fost si cu cizmele, in drum spre film in Vitan am tras cu coada ochiului la Bata, si da, pentru ca privirea periferica in materie de shopping nu ma lasa niciodata, le-am zarit mai in spate pe un raft. Singurele ramase, numarul meu, deci au devenit ale mele dupa cum era prezis.

Partea care imi place cel mai mult la a-ti gasi o adevarata piesa de rezistenta este o data pasiunea si placerea care se nasc in tine, dar si faptul ca, evident, trebuie sa iti alcatuiesti mereu o poveste in jurul noii piese. Din fericire eu aveam deja povestea bine intiparita in minte asa ca la Guava am gasit o multime de rochite scurte si simple care merg cu orice si mai ales cu cizmele mele.

Si daca nu stiati, pentru ca dupa cum am stabilit shoppingul nu are legatura cu nevoia ci cu placerea, maine aduc si marfa noua in acest magazin dulcic care a venit parca din Cluj pana la noi ca sa mai gasim si noi chestii simple si accesibile :)

So enjoy...

PS. Un alt comentariu pe saptamana asta a fost ca de ce pun atatea poze cu mine. Simplu:

1. pentru ca eu scriu deci face ce vreau

2. pentru ca mi se pare ingrozitor sa arati hainute si pantofi fara sa stea pe cineva, adica urasc pozele alea neinsufletite din reivste in care se urunca o groaza de chestii pe o pagina si rar se mai aminteste si de personalitatea pe care ar avea-o daca cineva ar fi suficient de dragut sa le imbrace si pe ele